Puiul de caprioara

Poveste lui Sisi este una tristă. Am găsit-o cu piciorul tăiat în apropierea unei păduri mi-a fost milă de ea asa ca m-am hotarat sa o duc acasă. Ajuns acasă si mic fiind tatăl meu a zis că mai bine o lăsam acolo că va muri deoarece pierduse mult sânge, însa dorința de a o salva a fost mult mai puternica si astfel, Am început sa fac pe ,,medicul” si am început prin a îi lega strâns ce mai rămase din bietul sau picior astfel încât sa nu mai piardă sânge si am dat astfel startul unei lungi perioade de tratament cu tot felul de prafuri și creme de uz veterinar. Însă problema ceea mai mare cel putin pe moment era refuzul de a bea lapte cu biberonul, dar dupa două zile de chinuit am reușit în cele din urma. Apoi încetul cu încetul a urmat o perioadă tare frumoasă în care am învățat cat de multa iubire poate oferi un asemenea animal a învățat sa se descurce si să umble în cele trei picioare, se vindecă din ce în ce mai bine, ba mai mult, începea să îi cam placă, la nebunie chiar, tufele de fasole din grădina bunicii așa că i-am făcut un țarc în apropierea și cuștilor cu iepuri. In toamnă am lăsat o găletuța de un litru cu grâu pe un raft de langa cuștile iepurilor iar Sisi sa urcat și la mancat aproape tot, ziua urmatote era bolnava am sunat medicul iar acesta avea telefonul închis, nu aveam ce să îi fac și noaptea următoare a murit...